Gândurile din spatele nebuniei!

Se autointitulează Scufita Verde Gotica,a apărut la emisiunea "iUmor",multi o cataloghează "nebuna",deși poate fi doar masca nebuniei din spatele unor povesti...

Iată gândurile ei,în spatele unei măști se ascunde întotdeauna o poveste....

"...Ma prostesc voit, totul e un teatru, interpretati cum vreti, imi pare rau ca v-am deranjat urechile, nu ma asteptam sa am atatea vizualizari cu tot iumor-ul ma-sii, dar, ca indiciu: sunt experta in a parea ridicola, si in a ma face de ras. cine se uita la canalul meu pt muzica perfecta, dans perfect, sa plece de aici. totul este un teatru de 2 lei care-mi simbolizeaza viata aparenta de pana acum, pentru ca cea reala este mult mai profunda, in fine: sunt doar dependenta de internet de 12 ani si aproximativ terorizata de parinti. Si de legat de calorifer, da, m-au legat, ca de aia am ajuns asa. Asa ca poate daca n-as mai fi dependenta de internet, n-as mai posta porcariile astea, dar cum toata viata am fost tratata ca si cand sunt bolnava, de "crestini ortodocsi exemplari" -parintii mei, care cred ca privarea de libertate si bataia sunt rupte din rai, reflectati un pic la motivele pentru care dau din gura in conditii de maxima dictatura. Si-am fost la Obregia cu masca, si mi-au spus ca parintii mei sunt nebuni, nu eu. Urmez terapie acuma pe relationare, pentru ca nu prea pot relationa cu nimeni, reusesc sa joc acest "teatru al ridicolului" de 12 ani cu toata lumea. Si abia de 5 luni, de cand port masca, am inceput sa mai fiu si altfel decat ridicola in realitate, dar, din pacate pentru voi, tot ridicolul in care, intr-adevar, am trait 12 ani, si pentru care era si sa fiu pe nedrept exmatriculata in liceu, a ajuns pe youtube. Va compatimesc si eu urechile. Dar ma compatimesc si pe mine ca stiu ca nu-s ok, si mi se spune la spital ca nu la mine e problema, ci la parinti. Si nu-s ok pentru ca zilnic ma grabesc permanent, in tot ce fac, sa fie cat mai perfect. Si oricat ai incerca sa faci ceva perfect, uneori nu iese, pur si simplu nu iese, nu? Parintii mei ma sustin in starea asta ca pe o vita pe care o pui sa traga la jug si trage. Si cand nu mai vrea, o bati. Si mai sunt si pupatori de moaste, si au impresia ca daca se spovedesc, se rezolva totul. Cat despre expunere publica, la liceu m-au declarat prima oara nebuna, dintr-un motiv destul de aberant, doar pentru ca le afecta prestigiul. Oricum am terminat cu medie mare si liceul, si facultatea, asa ca asta ar trebui sa va dea de gandit. Si de 12 ani am acumulat vreo 1500 de poezii, deci puteti deja sa ma comparati in Junimea cu Eminescu, ca nu gresiti. Ca pana la urma, si saracul Eminescu, avea o boala psihica asemanatoare cu a mea. Bine, nu atat de evoluata cat a ajuns la mine, din cauza conditiilor de tip Gulag. Dar, pana la urma, ar trebui sa aveti mai mult respect pentru "specia" mea, asa cum e: este o rezistenta pura la teroare. S-ar putea sa ajunga sa insemne ceva in viitor. Eu abia invat sa nu ma mai grabesc cand vorbesc, si-am inceput sa comunic. Cele 1500 de poezii au fost puse intr-un cufar si le duc la psiholoaga, pentru ca se pare ca trebuie sa uit ca le-am scris, dintotdeauna ele I-au deranjat pe parintii mei si pe cei ca voi. Si franturi din ele probabil apar pe repeat in cate un bluff. Nu e pareza pe creier: e rezistenta la dictatura, repet. Mama mea a fost prea obsedata sa invat informatica, si-a durut-o in cur de faptul ca-mi placea mai mult poezia, sau sa cant. Poate ca n-am voce, dar am fost batuta in asemenea hal, incat dupa fiecare bataie, intr-adevar, cantam ca sa ma descarc. Era singurul refugiu pentru mine .Dar inteligenta mea emotionala este varza, indeed, atat de varza, incat abia de 5 luni am inceput sa am emotii, pana acum nu am avut deloc.  Am stat ascunsa in rime aruncate pe facebook si in aceeasi placa 12 ani. Si-acuma se revarsa toate in incercari de hiphop. Intr-adevar, as putea sa nu fac nimic, sa tac din gura. Dar, pe mine cand eram copil nimeni nu se obosea sa ma asculte, asa ca acuma am devenit o explozie de mesaje, efectiv. Cat despre control, chiar merg regulat si fac terapie. Terapia cea mai buna pentru mine se pare ca este sa relationez cu oamenii care pana acum credeau ca stiu totul despre mine dar nu stiau nimic, si ma evitau din start. Nu de alta, dar ceva frumos a crescut in mine, si a inflorit in ciuda adversitatii, si doar incearca sa iasa afara, sa ajunga la ceilalti, dar nu stie exact cum. Voi ii spuneti nebunie, dar v-ati gandit c-ar putea fi un diamant neslefuit, un izvor care creeaza nonstop, doar ca nu are inca o forma clar definita, sau consistenta, si se pierde, si e pacat sa se piarda? Pentru ca-n spatele lipsei de masura si de ritm e intotdeauna o cauza, si pana la urma, cineva prea plin de continut nu poate fi acuzat de lipsa de originalitate si nici nu i se poate lua dreptul de a exista, intr-o lume prea lipsita de oameni capabili sa ofere macar 50% din ce sunt eu capabila? Pentru ca n-am vrut sa vin la iumor, stiam ca voi da in discutii penibile de genul, dar mai multi au tras de mine, pentru ca stiau ca am talent, si ca e pacat sa nu-l promovez, dar mama este pur si simplu prea terorista si ma face sa ma simt ridicola de cand eram copil. Adineauri a trecut pe acasa, habar n-are de nimic, habar n-are de iumor, sau c-am aparut la televizor, mi-a spus cateva vorbe umilitoare, cum o face de fiecare data, si m-a lasat tremurand, si scriind acest mesaj, in contratimp. Sincer, nu este ok ca parinte sa-ti transformi copilul in element "ridicol" pentru tot restul lumii, cand poate dac-ar fi lasat sa fie el insusi ar avea o voce si ceva coerent, intelligent si interesant de spus? deci ganditi-va ce grad de ipocrizie trebuie sa ai ca sa produci un om ca mine, si dupa aia aruncati cu vina."...

Sursa: Facebook/Scufita Verde Gotica

#1000dePovesti