Am cucerit-o!

Într-o lume ciudata,toți ne găsim perechea...iată povestea mea...

  Se intampla ca intr-o zi de amiaza,obosit fiind de la munca ce o depusesem in ultimii  3 ani,satul până peste cap de problemele cotidiene,incercam sa imi fac tabieturile de dupa o zi oribil de grea. În timp ce imi pregăteam cafeaua,  imi suna telefonul si ce sa vezi,inca o veste nu prea bună. După ce am tras aer în piept de cateva ori ,am răsuflat putin mai ușurat ,stiind ca intr-un final va veni seara si voi incerca sa uit de probleme.Dar până atunci mai era cale lunga (cateva ore, mai exact 3😑). Între timp cu capul plin de problemele cotidiene si obosit ,nu mai vroiam nimic,doar sa imi beau cafeaua si sa fumez tigara in liniste.       Din întâmplare, am deschis telefonul si am aruncat un ochi printre rânduri și chestii multe,neimportante pentru mine la ora aceea. Cand ma pregăteam să ies si sa plec in singurul loc unde reuseam sa imi mai găsesc liniștea.. (la sport),imi sări in ochi o mica glumă, nu foarte amuzantă,dar totusi reușise să imi descreteasca mintea. Am amânat momentul plecării si am citit mai departe...si mai multe ,ma pierdusem intr-o lume din care nu mai vroiam sa ies fiind aproape perfectă si citind încontinuu, nu ma mai puteam opri ,parca totul era perfect. Fiind atat de concentrat ,pur si simplu nu am observat cand in camera mea intrase o persoana(din familie,nu va gânditi la prostii)care ma bate ușor pe umăr, si ma intreaba daca voi merge la serviciu următoarea zi...

  -Normal !! ...am raspuns eu cu un glas putin mai vioi,dupa care arunc un ochi la ceasul de pe noptiera ce o am la capatul patului ...si dintr-o data, am început să râd. Am fost oarecum șocat sa constat ca era bine trecut de ora două noaptea. M-am pus sa dorm deoarece in următoarele 3-4 ore urma sa imi reiau rutina. Dis de dimineata cand m-am trezit si in timp ce imi serveam cafeaua ,am continuat sa citesc mai departe[... ]Se făcuse timpul sa plec la muncă,deeeci.. adio clipe frumoase.In timpul zilei ma uitam la ceas,orele treceau foarte greu,eu de abia asteptam sa ajung acasa,abia asteptam evadarea în lumea ce usor mi-o creasem in doar cateva ore.Trist dar cam asa ,au decurs următoarele două luni. Reușisem intr-un final sa zâmbesc, sa nu ma mai gandesc la multitudinea de  probleme pe care le aveam,am început să tratez totul  cu o mica ciudata indiferență. Intr-o zi,  mi-am luat inima în dinti si m-am hotarat sa ii trimit un mesaj in privat acelei persoane ,in semn de mulțumire pentru ca reușise ceva ce eu credeam ca sa pierdut o data cu maturitatea, si anume zâmbetul..Da!o Ea... ma facuse fara sa vrea ,fără sa ma cunoasca..sa ma simt practic mai bine,chiar daca era virtual...multi cunoastem sentimentul..Bun..sa continui..

   Am fost placut surprins cand am vazut ca mi-a răspuns la mesaj , mai promt decât ma asteptam. A doua zi,i-am mai trimis un mesaj,îmi răspundea... spre surprinderea mea. 

   Deja ma simțeam si mai bine .. După o perioadă de timp, începusem să vorbim destul de des, până intr-o seara cand am decis să îi cer o intalnire (fără prea mari sperante 😄și adresa)in ciuda timpului,deoarece era destul de târziu . Raspunsul a fost aproape pozitiv(nu ceea ce credeti,adresa era ok doar numărul de casă era mult diferit fata de realitate)si...m-am pornit cu emoții către EA .Pe drum, imi făceam tot felul de filme in cap si o sumedenie de intrebari imi inundau mintea,creierul (nu ca ar fi prea mare :)..)Am ajuns, si asteptam marea clipă,sa cunosc si in viata reala, persoana care imi adusese zâmbetul pe buze. Cand apăruse,era  cu prietenul ei cel mai bun:) (probabil măsură de siguranta) cainele! ..Stranie,o intalnire ciudata la timpul acela, ceva gen (tu esti ,aha,Ok)si începusem să mergem asa unul lângă celălat păstrând distanța, si in acelasi timp o studiam (nu ca un psihopat,nu săriți asa departe :)) si incercam sa imi fac o idee. Surpriza mi-a facut-o ea!Ne plimbam noaptea pe lângă cimitir (pff in gandul meu,trebuie sa mai merg si acasă singur in masina vreo ora de condus,si din nou, eram inundat de atâtea întrebări.

La un moment dat, ne oprim pe o bancă, si ne povestim..se făcuse deja ora unu noaptea ,si inca povesteam(trecusem de mult de cimitir) . La un moment dat imi spune :-Hai sa mergem ca trebuie sa te trezesti de dimineata!

-Ok! am spus eu ,cu toate că eram mort de oboseală,dar parca nu vroiam să plec.        Ne-am luat rămas bun și pe o viitoare intalnire,nu se știa cand[...] Curios de fel am incercat sa ma apropii mai mult, însă cu respect, si dupa o perioada buna de timp am reușit. Vroiam sa o stiu in siguranta,era ființa care m-a trezit la realitate. Am început să imi dau mai mult interes, dar fara nici un gand necurat,doar sa o stiu ca e bine. E o fire încăpățânata,protectiva cu ea,atenta și greu de cucerit...Dar la final..

au urmat alte cateva întâlniri , in care ne vedeam si ne povesteam unul altuia diverse chestii,parca începusem să facem niște pași inconstienti.  După multe întâlniri si ore bune petrecute impreuna, stând în mașină dupa nenumarate iesiri ,discutam, am sărit calul si am încălcat limita pe care o stabilisem fara voia noastră(Ho,nu va gândiți la lucruri necurate...ne-am sărutat pentru prima data după cele câteva luni de intalniri)... A fost pur și simplu instinct ,si cam la atat ne-am rezumat o perioadă bună de timp. După discuții, si toate demersurile ca intre doi amici, la un moment dat am hotarat sa începem o relatie.Spre surprinderea mea ,e mai ok decat credeam, tinand cont de distanța dintre noi ,care unde mai pui.. este o problemă. Ok, ne-am pus de un comun acord  si viata noastra merge pe un făgaș bun si destul de bine delimitat. În încheiere nu pot decat sa ii transmit prin aceasta cale un sincer multumesc .😚

Sursa: "Tu ma stii"

#1000dePovesti