Postări

Lumea ascunsa a vrăjitorilor !

Imagine
Sezonul 1,Episodul 1 Undeva in Pădurea Rosie ,intr-un land îndepărtat,intr-un Univers paralel cu al nostru ,se afla un castel ,în care locuiau 4 Vrăjitori.    Îl aveam pe Asimis un vrăjitor nemuritor ,specialitatea lui era sa vindece absolut tot ce ținea de natura și vietățile acesteia.  Bineînțeles el era cel mai de încredere prieten al Mamei Naturi.   Era mic de statura,cu hainele colorate ca ale naturii (o primise cadou chiar de la Mama Natura),avea o barba roșiatica si o caciulita cu un moț ascutit ,el era cel mai agil vrăjitor din Castel.    Apoi îl avem pe Aritus,un vrajitor brav,falnic,puternic ,el era apărătorul prietenilor sai..era înalt,blond și o barba blonda scurta iar el purta o armura făcută dintr-un material ce nu putea absolut nimic sa străpungă falnicul vrăjitor(a fost creata cu puterea și vrăjile celorlalți 3 vrăjitori). Cum ziceam,era înalt,puternic,specialitatea vrăjilor sale erau bineînțeles ,sa protejeze castelul și pe c...

Bandeac scârbit de țigani,cocalari și c*rve!

Imagine
Intr-o lume "normala" trebuie sa conviețuim cu specimenele naturii... Vineri seara am oprit la o benzinărie ca să alimentez scuterul (folosesc rar în perioada asta „decaportabila” căci cu motoreta e mai simplă viața în oraș). Pun eu 3 litri fără plumb și intru să plătesc. In fața mea, o doamnă. Achită. Scot și eu banii din buzunar și n-apuc să-i întind că în incintă pătrunde val-vartej un cocalar la vreo 40 de ani.Tricou Adidas, bermude Adidas, papuci Adidas, șapcă Adidas, CREIER Adidas. – Cine p..a mea și-a lăsat motoreta aia la pompă că a încurcat tot acolo?! – Eu. Dar de ce am încurcat ?! (Mă recunoaște, dar după 3 secunde de pauză se decide să nu lase garda). – Păi de ce-ai lăsat-o acolo?! – Păi, unde s-o las? Dacă eram cu mașina, unde o lăsam până achitam benzina?! Benzinarul, intervine și el: – Cu ce a încurcat domnule?! Plătește și pleacă. – Păi ce p..a mea baaaaa!!! Am ajuns să stau ca prostu’ după o motoretă?! Eu zic: – Păi...

Arat cat de grasa sau slaba vreau!

Imagine
Cine e societatea sau "altii" sa îmi spună mie cat de grasa sau slaba sa fiu? Nu ma interesează absolut deloc. Sunt FEMEIE în primul rand! Fac ce vreau cu organismul meu.Da,pot fi slaba,scheletica,medie,plinuța,grasa,obeza,sunt cum vreau eu.Cine e "Media" sau revistele pentru moda sa ma comande?   În al doilea rand e problema mea cat mănânc,cat ma antrenez și cum îmi coordonez metabolismul.   Poate sunt mama,am copii,duc o viata normala,am grija de copiii mei,poate nu am timp după ce ma trezesc în miez de noapte sa îmi alăptez bebelușii,sau diminețile îngrozitoare de nesomn în timp ce ii schimb,le dau sa mănânce,ma îngrijesc de casa și soț,....sa fac "fitness".O sa am timp după ce știu ca îmi îngrijesc familia,soțul meu ma prețuiește mai mult știind ca are o soție și o mama iubitoare.   Și ce dacă am kile în plus?Crezi ca merg sa defilez pe podiumuri? Sau sa ma înfometez,sa îmi curgă balele după o sarma?   Nu draga mea,sunt o femeie care se tine...

Gândurile din spatele nebuniei!

Imagine
Se autointitulează Scufita Verde Gotica,a apărut la emisiunea "iUmor",multi o cataloghează "nebuna",deși poate fi doar masca nebuniei din spatele unor povesti... Iată gândurile ei,în spatele unei măști se ascunde întotdeauna o poveste.... "...Ma prostesc voit, totul e un teatru, interpretati cum vreti, imi pare rau ca v-am deranjat urechile, nu ma asteptam sa am atatea vizualizari cu tot iumor-ul ma-sii, dar, ca indiciu: sunt experta in a parea ridicola, si in a ma face de ras. cine se uita la canalul meu pt muzica perfecta, dans perfect, sa plece de aici. totul este un teatru de 2 lei care-mi simbolizeaza viata aparenta de pana acum, pentru ca cea reala este mult mai profunda, in fine: sunt doar dependenta de internet de 12 ani si aproximativ terorizata de parinti. Si de legat de calorifer, da, m-au legat, ca de aia am ajuns asa. Asa ca poate daca n-as mai fi dependenta de internet, n-as mai posta porcariile astea, dar cum toata viata am fost tratata ca...

Peripeții ale copilăriei!

Imagine
Se pare ca poveștile nu se termina,amintirile copilăriei trăiesc odată cu noi...    Da,undeva prin '99,când ma gândesc la acești ani,simt ca a trecut o veșnicie,dar când ma gândesc la copilărie și închid ochii,simt ca toate s-au petrecut ieri.Cu toții simțim asta...indiferent de anii în care am copilarit.  Povestea mea începe undeva pe la vârsta de 12 ani,o zi de vara frumoasa și însorită..   Pe vremuri ,părinții nu ne lăsau foarte mult afara și ca oricare copil aveam reguli.   Bineînțeles toate spre binele nostru,chemarea acasă de către părinți,nu se făcea pe atunci la telefon..deoarece majoritatea dețineau telefon fix și atât..se făcea la ..geam:))(dacă erai în spatele sau în fata blocului și depășeai ora de intrare în casa ,mamele noastre ieșeau la geam strigând după noi,sau arătând semnul păcii:)) "pumnul".    În acea dimineață am cerut voie mamei sa ies la joaca,mama ca de obicei aceleași sfaturi parintesti: ai grija cu cine te joci,nu ...

Am cucerit-o!

Imagine
Într-o lume ciudata,toți ne găsim perechea...iată povestea mea...   Se intampla ca intr-o zi de amiaza,obosit fiind de la munca ce o depusesem in ultimii  3 ani,satul până peste cap de problemele cotidiene,incercam sa imi fac tabieturile de dupa o zi oribil de grea. În timp ce imi pregăteam cafeaua,  imi suna telefonul si ce sa vezi,inca o veste nu prea bună. După ce am tras aer în piept de cateva ori ,am răsuflat putin mai ușurat ,stiind ca intr-un final va veni seara si voi incerca sa uit de probleme.Dar până atunci mai era cale lunga (cateva ore, mai exact 3😑). Între timp cu capul plin de problemele cotidiene si obosit ,nu mai vroiam nimic,doar sa imi beau cafeaua si sa fumez tigara in liniste.       Din întâmplare, am deschis telefonul si am aruncat un ochi printre rânduri și chestii multe,neimportante pentru mine la ora aceea. Cand ma pregăteam să ies si sa plec in singurul loc unde reuseam sa imi mai găsesc liniștea.. (la sport),imi sări in ochi o...

Mesajul unui copil către părinții săi!

Imagine
Nenorocita străinătate! Poveste reala, din păcate multe familii trec prin situații de genul,din cauza unui sistem Al tarii.... Când aveam 4 ani tu și tata ați hotărât că e mai bine să plecați din tară pentru a câștiga mai multi bani pentru mine. Pe mine nu m-a întrebat nimeni ce mi-as dori mai mult. Bani sau pe mama și tata lângă mine. Știu că eram prea mic și totuși cred că deși aveam câțiva anișori știam ce valorează mai mult pe lumea asta… :( :( :( :'( :'( :'( :( :( In prima zi de scoală, când aveam 6 ani, pe mine m-a însoțit bunica și tu, mi-ai fost alături, 2 minute la telefon. Două săptămâni s-a rugat doamna de mine, să nu mai plâng și să accept să mă joc cu colegii mei. Venea in pauză, mă mângâia pe cap, mă lua de mânuță și încerca să mă miște din bancă. Atunci începeam să plâng. Într-un final mi-am făcut curaj și i-am spus de ce nu ies: – Mi-a spus mami să fiu cuminte la scoală și să nu vă supăr că altfel nu se mai întoarce! Mi-a zâmbit și apoi...